Când iese badea la cosit,

Iese şi mândra la prăşit,

Şi la horă duminica,

E tot cu ochii după ea,

Şi când e joc de alunel,

Mândruţa e tot lângă el.

Păi, ţărăncuţă cum e ea,

E drept ca bade-i i-ar plăcea,

Dar când îi câtă vorbă el,

Ea fuge şi nu vrea defel,

Dar într-o zi n-a mai răbdat

Și i-a spus badea supărat:

Ţărăncuţă, ţărăncuţă,

Cu bujori în obrăjori,

De ce-mi cauţi tu pricină,

Vrei să uit că-mi eşti vecină,

Când îmi ţii calea-n grădină,

Noaptea când e luna-n nori,

Tocmai când e luna-n nori…

Ţărăncuţă, ţărăncuţă,

Cu fuioru’ prins în brâu,

Îţi merge vestea de sfioasă,

Că te-ncui şi ziua-n casă,

Dacă ziua eşti fricoasă,

Ce caţi noaptea la pârâu,

Ce caţi noaptea la pârâu…

De data asta mai fată,

Zi bogdaproste c-ai scăpat,

Dar de te prind eu altădată,

Să ştii că intru în păcat,

Ţărăncuţă, ţărăncuţă,

Cu bujori în obrăjori,

O să mă aduci în stare,

Să te prind de cingătoare,

Ziua în amiaza mare,

Să-mi dai fraga buzelor,

Să-mi dai fraga buzelor…

Ea fraga buzelor i-a dat,

Ș-apoi l-a luat şi de bărbat,

Ş-apoi la nuntă au jucat,

Cu toţi prietenii din sat,

Şi au mâncat şi au băut,

Trei zile nunta a ţinut.

Trecut-au ani şi ani de-atunci,

Și-acolo-n satul dintre lunci,

Gospodărie ca a lor

Și voie bună ca a lor,

Nu mai găseşti cât ai câta,

Nu mai găseşti la nimenea.

Ţărăncuţă, ţărăncuţă,

Te-au nins florile de măr,

Nu mai eşti tu tinerică,

Dar eşti încă frumuşică,

Şi-ţi stă bine ca mămică,

Cu trei fire albe-n păr.

Cu trei fire albe-n păr.

Ţărăncuţă, ţărăncuţă,

Cine e ca tine-n sat,

Ai acum o fată mare,

Și de ea eşti mândră tare,

Că-i din cap până-n picioare,

Cum erai tu altădat,

Cum erai tu altădat…

Păi să-ţi trăiască fetiţa,

Și să o vezi la casa ei,

Şi să-ţi trăiască şi bădiţa,

Și să vă văd cu nepoţei.

Ţărăncuţă, ţărăncuţă,

Cu bujori în obrăjori,

Şi ne mai făcuşi surată,

Doi băieţi pe lâng-o fată,

Ce vor creşte mari odată,

Mândri de măicuţa lor,

Mândri de măicuţa lor…