Lyricist : Roabes Denis

Composer : Roabes Denis/Cotoi Florin Alexandru

Înainte să ne fi născut, te-am rugat pe tine să-mi alegi culoarea ochilor

Dar sufletele noastre erau tinere și nu căzuseră niciodată pe Pământ

Tot ce-am văzut până atunci era cerul... așa că mi-ai ales albastrul

Gânduri lăsate prin vânt, ca scrisorile în sticlă duse de val

Bătut de timp și cu inima frântă, încă aștept să ajungă în mal

Ai așteptat să-ți spun ce simt, dar veșnicia n-are timp

Așa că am ales să te iubesc ca un simplu muritor de rând

Am crezut că voi muri de sete, așteptându-mi sufletul pereche

Dar noi ne-am promis că ne vom revedea, demult

Înainte să ne fi născut

Poate, poate, apusul de soare e doar răsăritul văzut de la spate

(văzut de la spate)

Poate, poate, într-o altă viață ne vom regăsi și vom învață să fim fericiți

admirând câte două răsărituri pe zi

(Admirând câte două răsărituri pe zi...)

(Înainte să ne fi născut...)

Printre miliarde de lumini și oameni, știu că ai să-mi ieși acum în cale

Știu că ne vom regăsi odată, doar sufletul o limbă are

Caut în viața mea un rost, în ochii tăi un adăpost

Pierdut în amintiri în care încă nu am fost

Am crezut că voi muri de sete, așteptându-mi sufletul pereche

Dar noi ne-am promis că ne vom revedea, demult

Înainte să ne fi născut

Poate, poate, apusul de soare e doar răsăritul văzut de la spate

(văzut de la spate)

Poate, poate, într-o altă viață ne vom regăsi și vom învață să fim fericiți

admirând câte două răsărituri pe zi

(Admirând câte două răsărituri pe zi...)

(Înainte să ne fi născut...)

Poate, poate, apusul de soare e doar răsăritul văzut de la spate

(văzut de la spate)

Poate, poate, (Poate, poate)

într-o altă viață ne vom regăsi și vom învață să fim fericiți

admirând câte două răsărituri pe zi