Nu știu cum am ajuns în acest loc pustiu
Unde am fost și nici cu cine nu mai știu
Eu cel de ieri nu își imagina
Că voi ajunge să am o insulă doar a mea
Dezamăgit de prea multe ori
În locul unde nu ajung scrisori
Dar m-am grăbit din prostie
Nu m-am gândit cine m-ar iubi pe o insulă pustie
Nu știu cum am ajuns în lumea ta
Dar am îndrăgit-o și nu aș mai pleca
M-ai lăsat în ochii tăi uscați de dor
M-ai învățat în largul lor să zbor
Mi-ai dat curajul să-mi dedic viața mie
Toată dragostea ție
Ca să fim fericiți din prostie
Pe o insulă ce niciodată n-ar mai fi pustie
Pe o insulă ce niciodată n-ar mai fi pustie
Pe o insulă ce niciodată n-ar mai fi pustie
Nu știu cum am ajuns în acest loc pustiu
Unde am fost și nici cu cine nu mai știu
Eu cel de ieri nu își imagina
Că voi ajunge să am o insulă doar a mea
Dezamăgit de prea multe ori
În locul unde nu ajung scrisori
Dar m-am grăbit din prostie
Nu m-am gândit cine m-ar iubi pe o insulă pustie
Nu știu cum am ajuns în lumea ta
Dar am îndrăgit-o și nu aș mai pleca
M-ai lăsat în ochii tăi uscați de dor
M-ai învățat în largul lor să zbor
Mi-ai dat curajul să-mi dedic viața mie
Toată dragostea ție
Ca să fim fericiți din prostie
Pe o insulă ce niciodată n-ar mai fi pustie
Pe o insulă ce niciodată n-ar mai fi pustie
De când ai venit tu
Spune-mi dacă ai vrea
Pe insula mea
Au mai trecut pe-aici
Dar i-am rugat să nu stea
Nu am vrut să rămână
Nici prea mult să se rețină
Poate c-am intuit
Și-am vrut să te aștept pe tine
Pe o insulă ce niciodată n-ar mai fi pustie
De când ai venit tu
